M-am mutat aici: http://castravete.gramo.ro. Cu toate gandurile mele adunate, am intrat in cea mai simpatica lumea posibila, Gramo’s World.
Desi imi place sa cred ca a mea casa nu are pereti, pentru ca oriunde merg, sa ma simt acasa, chiar e fain aici. Liniste si pace si verde si copacei. Si oameni dragi mie, pe care ii vad mai des acum si la usa carora pot sa bat cand se intampla ceva interesant.
De ce castravete? No… Pentru a raspunde la asta, ar trebui sa analizez etimologia cuvantului. Ce implica istoria utilizarii sale. Contextele in care l-am folosit si cum semnificatia sa a trecut de la o leguma la un super om. Dap, am multe amintiri legate de licenta
De cegramo? Pentru ca e cea mai simpatica lume posibila. Zau!
De ce .ro? De la Rodica, zdaiseama
And finally… de ce http://castravete.gramo.ro? Pai na… ma gandesc uneori la diverse chestii pe care, atunci cand le scriu, pot sa le analizez mai bine. Pentru ca am uneori niste stari si sentimente asa de faine, incat imi place sa le pun intr-o cutiuta. Pentru ca uneori imi place sa scriu. Dar desi, de obicei vorbesc despre tampenii, asta nu inseamna ca si eu sunt asa. Nop, nop, nop. Aici ma joc doar cu cuvintele, nimic mai mult (cred )
Exista pe lumea asta diferite chestii care imi aduc placere. Sa calatoresc. Sa stau in Vama. Sa mananc jeleuri Haribo. Sa beau suc de kiwi. Sa citesc. Sa ascult muzica. Sa scriu chestii care imi plac si sa imi si placa cum le scriu. Sa cunosc. Sa imi dau seama. Sa merg la concerte. Dar chestia asta e by far the greatest!!!
Am mai scris de vreo 2 ori despre ab4 aici si aici(odata in 2007 si odata in 2008). Am atatea stari si senzatii si sentimente si etc uneori, incat as putea sa fac un blog numai despre asta. Zau ca melodia asta e cea mai minunata pe care am auzit-o eu vreodata. Zau! Si nu zic asta ca iubesc ab4, zic asta pentru ca iubesc pur si simplu
Azi a fost ziua in care mi-am colorat spatele buletinului si mai mult decat era. 5 stampile. 2 buburuze si o viza de floatant. Daca o sa votez si la Presedentie, nu stiu ce o sa se intample. Ori imi dezlipesc aia o gargarita, ori o vor umple de alb si negru(sau albastru, dupa caz)
De cand am implinit 18 ani, mi-am exercitat dreptul asta(ce aiurea suna, rait?) cu fiecare ocazie. Cand eram in liceu, sufeream tare ca nu pot sa votez. Mi-ar fi placut ca limita sa fie 16, nu 18 ani. Consideram ca sunt mai bine informata, mai stabila, mai apta, cel putin la fel ca majoritatea oamenilor. Si ma enerva cum unii care nu se interesau cine candideaza voteaza doar pentru ca au varsta necesara si eu, care stiam diverse, nu puteam. Desi, la 17 ani am avut un iubit(cu care am fost pana la 20 de ani, dar asta e alta poveste ), care a votat ce i-am spus eu, ca el si asa nu vroia sa voteze si eu tot il bateam la cap cu simtul civic, bla bla Deci s-ar putea spune ca am votat de 6 ori, daca luam in considere si data aia.
Asaaaaa. Ce vroiam sa scriu. E ca entuziasmul meu se stinge pe masura ce mai capat putina cerneala neagra pe spatele buletinului. Astazi m-am decis in ultimul moment sa ma duc. Desi, ma interesasem cat de cat de candidati si citisem si articolul de pe HotNews, care m-a dezamagit teribil. Felul in care au raspuns ei la cele 3 intrebari ( Sunteti de acord cu parteneriatele civil sau casatoriile intre persoane de acelasi sex? Dar cu legalizarea drogurilor usoare? Cu sinuciderea asistata?) m-a facut sa realizez ca niciunul dintre ei nu ma reprezinta. Si argumentele pe care (nu) le dadeam, si cum evitau anumite subiecte. Si cum isi exprimau opiniile lor, si nu a partidului. Si ma rog. Dezamagire totala. Vroiam atunci sa mazgalesc afisele. Sa scriu “un om care refuza sa discute despre ceva, nu merita votat.”
Eniueeeeiz. Alta mare dezamagire a mea in legatura cu alegerile a fost Cristian Preda. Ii citisem “Liberalismul” pentru lucrarea de licenta. Foarte foarte fain scrisa si argumentata. Si apoi, am citit opiniile lui politice despre cum sporesti libertatea punand limite altora. Si cum limiteaza el libertatea la informatii. Incercam sa intru pe saitul lui eba, sa ma informez si ma redirectiona din 3 in 3 secunde catre site-ul lui Cristian Preda. Well, nu cred in coinciente. Si mi se pare ipocrit ca un om care sustine liberalismul sa limiteze libertatea la exprimare. Si mai ipocrit mi s-a parut sa nu imi raspunda la emailul pe care i l-am trimis. Dar whatever!
Asaaaaaa. De ce am votat pana la urma totusi daca nu exista cineva care sa ma reprezinte? Read the rest of this entry »
Am fost aseara cu alexei la un spectacol de stand up comedy presarut cu putina magie. La Glendale caffe. Cu Vlad Grigorescu si Paul Lungu. E in fiecare vineri de la 22:00. Dupa ce de marti incoace m-am uitat nonstop la trupa deko pe iutube, am zis sa caut locatiile unde as putea sa ii vad si live. Si pac, pac. Din click in click, ajung la Glendale. Vad ca scrie pe undeva “concurs”. Click, Click. Particip. Scriu un banc. Castig. IUHU. Ma bucur nespus, o iau pe alexei de o manuta si o duc in lume. Asta ca rasplata pentru amandoua, dupa ce n-am scris la licenta nimic ) Voi, cititorilor, dati click click acolo pe concurs. Ca sunt sanse marisoare sa castigati. Eu am reusit din prima Si vedeti si un spectacol suuuper fain Zau ca da. Nu am vazut deko, la ce ma uitasem cateva zile incontinuu pe net, ci ceva mai magiiiiic. Zaaau. Ca daca nu era fain, nu as fi scris eu aici. As fi scris in word 2007 despre imperialismul tolerant a lui Mill. Moaaaa. Urmatorul post o sa fie despre marele crush pentru John Stuart Mill. Dar mai tarziu, ca acum m-am apucat sa scriu despre magie.
Asaaa. Spectacolul a fost chiar magic. Am ras incredibil de tare. Desi initial am fost sceptica si nu m-as fi dus daca nu era gratuit, cred ca a fost una din cele mai amuzante ore din existenta mea scurta. Chiar a fost magie! Nu gasesc explicatii rationale pentru ce faceau baietii aia 2 pe scena. Au aparuuuut mereee!!!! Mie asta mi-a placut. Cum, pac pac, se juca el pe acolo cu niste pahare si au aparut mere. Si a mai scos si bani pe gura. Si carti de joc. Si a ghiciiiit. Si daca nu as fi fost acolo si nu as fi participat activ, nu as fi crezut. Urcasem pe scena la un moment dat si a stiuuuut el ce am ales.
Eu, cred de regula in chestii rationale. In explicatii, deductii, de astea. Chestii ce se pot arata pe cale empirica. Dar heeeei, au aparut mereleee!!! Nu stiu cum s-a intamplat asta, dar a fost chiar minunat. Ori baietii aia sunt prea destepti pentru mine si nu am inteles eu. Ori a fost un camp vizual in care se intampla chestii dubioase. Ori era ceva in aer. Ori nu stiu. Dar erau mere, zau ca erau
Scriam aici ca o sa calatoresc. Norvegia first. Ma imbogatesc acolo in 3 luni, ca altii in 3 ani si apoi cobooor usoooor si liiiiin catre comunitatile de hipioti din Spania. Am un prieten, Knut pe numele lui cel mic (se pronunta ca si cum ai avea un nod in gat ) care sta in Tromso. Cam 3000 de km de Bucuresti. ha ha ha
Fragment de conversatie imaginara cu mama mea:
“Unde te duci mama?
Dincolo de Cercul Polar.
Ce sa faci mama acolo?
Sa tai capete la pesti : ))))“
piessssi 1: nu m-am gandit la pesti in mod individual, gigi mi-a recomandat jobul visurilor mele
piesssiii 2 : stiu ca nu am acordat peste cu la si d-astea. stiiiiu. nu dadeaaa
A te indragosti nu implica si a iubi persoana respectiva. La fel cum, a iubi nu implica a te indragosti. Nu exista o relatie de implicatie dubla (adica <->) adica relatiile alea cu pNU->q si qNU->p. Eniuei, asta era termenul folosit? Implicatie dubla? Nu mai stiu exact. Dar oricum LOGICA E BUNA!!!!
Poti sa te indragostesti, sa ai un crush doar de moment. atat. Ce sa te zapaceasca complet, dar sa iti treaca la fel de repede cum a si inceput. La fel cum daca iubesti pe cineva, nu inseamna ca ai avut crush instantaneu cand ai cunoscut persoana respectiva. Adica, noi ne iubim parintii, rait? Dar nu ne-am indragostit de ei. Nu a existat momentul ala
Eniueiz. Ca in chestia aia “stii cum i-a zburat capul lui tactu in razboi? Uite asa!!!”. Analogie cu asta e dezindragosteala. “stii cum nu ma mai intereseaza? Uite asa!!!”
Cu Alexei. Incepand cu mijlocul lui iulie. Prin Europa mai intai. Initial ne gandisem sa plecam cu EVS (Serviciul European de Voluntariat) 1 an intr-o tara frumoasa. Portugalia suna hippie. Cald, soare, ocean… ne-o imaginam ca Vama Veche. Plus ca EVS-ul iti da bani pentru tot – drum, gazare, mancare, cheltuiala, etc. Deci un an minunat ar fi fost! DAAAAR intre timp, organizatiile din Portugalia nu au raspuns, noi nu ne-am stresat prea mult. Scuza cea mai faina: licenta.
Si intr-o zi din saptamana trecuta, ma uitam pe harta si am realizat cat de mica e Romania. Cat de mic e Bucurestiul. Cat de mica e camera de camin in care locuim! Un punct! Ne petrecem cea mai mare parte a vietii intr-un punct. Ne construim viata astfel incat sa ne fie noua cat mai ok, in jurul unui punct. Nu in intregul sau. Si visand eu asa, puneam degetul pe harta pe toate tarile, spunand ca, si acolo as putea sa merg. Si acolo, si acolo. Si ca pur si simplu asta imi doresc sa fac. Sa ma plimb din punct in punct.
Apoi am vazut videoclipul asta:
Si apooooi am cautat primul tren care sa ne duca din Bucuresti. Oriunde. Dar era ora 3am. Si primul tren era la 5. Asa ca, am renuntat… Pe ziua respectiva! Dar plec eu, pleeec.
Traseul visat: Romania – Norvegia. Stau acolo vreo 2-3 luni pana se face frig si adun si bani . Apoi, cobor spre Europa. Prin Germania, Olanda, Spania si comunitatile sale hippie si apoi Portugaliaaaa unde o sa fie cald si frumos Iar prin februarie ma intorc vreo 2 luni pentru festival. Si apoi, agaaaain Chiar asta imi doresc. Sa calatoresc. Sa vad. Sa cunosc. Diversitate. Culori. Oameni. Locuri. Munti. Oceanul. jeleurile Haribo Hipiotii adevarati, nu cei ca mine… Fericirea
Culori. Veselie. Fericire. Iubire. Acceptare. Baloane de sapun. Oameni frumosi. Baloane cu heliu. Fluiere roz. Bannere dragute. Oameni fericiti. Zambete. Ochelari de soare. Oameni de la balcon facand cu mana. Diversitate. Soare. Frumos. Libertatea din aer!
Am fost azi cu Alexei la marsul Diversitatii din cadrul Gay Fest. Si ni s-a parut cel mai minunat mod in care ne-am fi putut petrece o dupa amiaza dintr-un an. Zau ca nu m-am mai simtit de mult asa de libera. Eram in alta lume, in una a culorilor. Chiar am simtit cum ne-am contopit cu cei de acolo. Inainte sa ajungem, in metrou, vizavi de noi era un tip de la Noua Dreapta. Avea tricoul specific. Si era asa intunecaaaat. Si atata ura in el. El nu a iesit in strada sa se bucure. El a iesit in strada sa urasca. Dar hei, asta a ales el sa faca! Sa isi contureze viata in verde inchis si nu in mii de culori!
La parada, oamenii pareau asa de ooook. Atmosfera chiar a fost vesela, lumea se bucura ca se poate manifesta in voie. Desi cand ai in fata atatea blitzuri si camere video iti e putin greu sa fii TU. Sa le arati tuturor cine ESTI. Adica, una e sa fii alaturi de cei ca tine si sa te bucure asta mai mult ca orice. Si alta e sa te vada o tara intreaga, sa stii ca in fata televizorului stau familia ta si toti cei carora le vine sa te scuipe doar pentru ca esti diferit.
De asta am mers eu. Din admiratia pentru copiii care au indraznit sa spuna “Eu sunt. Tu esti?” Pentru ca, am simtit nevoia sa fiu alaturi de ei. Sa le spun: heeeeei, te iubesc! Suntem la fel. Nu conteaza ca esti gay si eu nu sunt, suntem colorati amandoi. Veseli sii frumosi. Si pana la urma, faptul ca suntem fiinte umane, conteaza mai mult decat orice altceva!
M-am simtit ca acasa. Zau, ca da. Stii sentimentul ala pe care il ai uneori cand vezi pe cineva si simti ca e ca tine? Well, azi l-am avut. De muuuulte ori. Acasa e acolo unde e libertate. Diversitate. Unde oamenii se exprima pe ei insisi si sunt asa frumosi cand sunt ei insisi!
piesi: Pozele noastre au iesit asa uratele Am zambit mai mult decat am surprins imagini. Asa ne-am bucurat noi de moment Dar au facut altii poze frumoaaase. Cea de sus am cules-o din cosul cu mere de la MediaFax, iar in ailalta sunt eu, alexei si prietenul nostru Si cu ocazia asta, hop, mi-am pus si eu fata pe net
Astazi am iesit in strada pentru prima oara pentru a milita pentru un lucru. Pentru ca am considerat ca trebuie sa iau atitudine. Pentru ca e mai important ca elevii sa studieze logica decat ca eu sa scriu la licenta. Pentru ca mi s-a parut un lucru atat de important, incat nu am putut sa lipsesc. Am luat astazi parte la protestul din fata Ministerului Educatiei prin care am spus ca LOGICA E BUNA! Mai multe detalii aici, pe blogul destinat acestei chestiuni. Am fost impreuna cam 250 de oameni ce am aratat cartonasul rosu Ecaterinei Andronescu, ministra ce a propus scoaterea logicii ca materie obligatorie din liceu si inlocuirea ei cu “Educatie pentru Societate”.
Nu doamna, nu vrem “Educatie pentru societate”. Nu vrem sa ne educati sa traim ca oile in liniste si pace! Vrem sa gandim liber. Pentru ca libertatea, cred eu, tine de modul in care vezi lumea, de modul in care iti construiesti gandurile, de legatura dintre ele. Libertatea, cred eu, tine de logica, ce da coerenta sistemului. Am ajuns la 22 de ani sa cred ca este cel mai important domeniu din toate domeniile posibile. Pentru ca prin legile logicii, noi conferim coerenta sistemului nostru de ganduri si de valori. Doar prin logica putem deosebi adevarul de fals!
Logica ne invata drumul. E un set de reguli utile si clare de indreptare a intelectului, cum ar spune Descartes. Nu e invatare pederost, e pur si simplu procesul prin care iti dai seama de lucruri. Logica dezvolta gandirea critica, element indispensabil din orice societate sanatoasa. Logica e o minune pentru mine!
In liceu, recunosc, nu intelegeam necesitatea ei. Dar acum, aprofundand-o, chiar am inceput sa o iubesc. Da, sunt eu, Diana care a avut restanta la logica cu 4.50(desi valoarea mea e de 6 ). Sunt eu, Diana, care ma incurc la tot felul de tampenii. Dar stiu cand cineva mananca cacat! Stiu sa deosebesc un sofism de un argument valid. Si stiu sa dau un contraexemplu si stiu sa analizez un discurs. Si stiu multe lucruri. Si pot sa le fac singura. Pentru ca ma folosesc de logica pentru asta, nu pentru ca am invatat pederost! Daca sunt eu, Diana…. asta e in mare parte datorita legilor logicii.
Mi-am dat seama cum m-am indragostit saptamana trecuta!!! Cupidon ne-a adus impreuna! De la un moment dat, eu am iubit toti oamenii, caci lumea era minunata. Si el a fost prima persoana pe care am intalnit-o si de asta m-am indragostit de el! Stiu si ceasul cine era!!! Pur si simplu, elixirul dragostei ne-a adus impreuna!!!
Si oameni dragi mie, pe care ii vad mai des acum si la usa carora pot sa bat cand se intampla ceva interesant.
Am zambit mai mult decat am surprins imagini. Asa ne-am bucurat noi de moment 
