An honest man is always a child

CALATORESC!!!

Cu Alexei. Incepand cu mijlocul lui iulie. Prin Europa mai intai. Initial ne gandisem sa plecam cu EVS (Serviciul European de Voluntariat) 1 an intr-o tara frumoasa. Portugalia suna hippie. Cald, soare, ocean… ne-o imaginam ca Vama Veche. Plus ca EVS-ul iti da bani pentru tot – drum, gazare, mancare, cheltuiala, etc. Deci un an minunat ar fi fost! DAAAAR intre timp, organizatiile din Portugalia nu au raspuns, noi nu ne-am stresat prea mult. Scuza cea mai faina: licenta.

Si intr-o zi din saptamana trecuta, ma uitam pe harta si am realizat cat de mica e Romania. Cat de mic e Bucurestiul. Cat de mica e camera de camin in care locuim! Un punct! Ne petrecem cea mai mare parte a vietii intr-un punct. Ne construim viata astfel incat sa ne fie noua cat mai ok, in jurul unui punct. Nu in intregul sau. Si visand eu asa, puneam degetul pe harta pe toate tarile, spunand ca, si acolo as putea sa merg. Si acolo, si acolo. Si ca pur si simplu asta imi doresc sa fac. Sa ma plimb din punct in punct.

Apoi am vazut videoclipul asta:

Si apooooi am cautat primul tren care sa ne duca din Bucuresti. Oriunde. Dar era ora 3am. Si primul tren era la 5. Asa ca, am renuntat… Pe ziua respectiva! Dar plec eu, pleeec.

Traseul visat: Romania – Norvegia. Stau acolo vreo 2-3 luni pana se face frig si adun si bani . Apoi, cobor spre Europa. Prin Germania, Olanda, Spania si comunitatile sale hippie si apoi Portugaliaaaa unde o sa fie cald si frumos Iar prin februarie ma intorc vreo 2 luni pentru festival. Si apoi, agaaaain Chiar asta imi doresc. Sa calatoresc. Sa vad. Sa cunosc. Diversitate. Culori. Oameni. Locuri. Munti. Oceanul. jeleurile Haribo Hipiotii adevarati, nu cei ca mine… Fericirea