Mi-am dat seama cum m-am indragostit saptamana trecuta!!! Cupidon ne-a adus impreuna! De la un moment dat, eu am iubit toti oamenii, caci lumea era minunata. Si el a fost prima persoana pe care am intalnit-o si de asta m-am indragostit de el! Stiu si ceasul cine era!!! Pur si simplu, elixirul dragostei ne-a adus impreuna!!!
Archive for ganduri
pana la urma de ce mai scriu aici?
Am mai patit asta o data. Am inceput sa scriu aici. Pana cand mi-am dat seama ca nu am nimic de spus. Nimic cu sens. Nimic care sa conteze. Ce naiba as mai putea scrie aici? Mi-am scris frustarile si perioada mea de maxima intensitate emotionala, de nesomn, de ratacire, de orice. Eniuei. Acum sunt cam blank. Sa scriu de festival? Asta pot sa scriu si pe blogul festivalului. Sa scriu de scoala? Mai bine imi scriu naibii licenta decat sa scriu aici. Sa scriu despre noi frustrari? De ce as face asta? Ca apoi chiar sa mai arat nimanui ce tampenii am eu in cap si cat de haotica sunt? As putea sa fac asta. Dar pentru ce si cine? Pentru mine? De ce? Ca sa imi pun eu ordine in ganduri? Screw it, stiu doar ca sunt incoerenta si haotica in emotii, oricat de stabila par 
Pentru ceilalti? Nu vreau sa ii las pe oameni sa ma cunoasca.
Incepusem sa imi fac blog acum 2 ani caci vroiam sa tin legatura cu cineva, cineva care mi se parea minunat. Dar sunt prea emo sa fac asta. Da, e foarte probabil ca eu sa fiu emo, ca am o gramada de emotii. Acum nu mai pot sa fac asta. Ar trebui sa imi fac un alt blog, sa sterg parti din mine, sa ma prezint super, nu asa tampita cum sunt. Am scris atatea tampenii aici(desi putine), atatea frustrari, incat simt ca nu ma caracterizeaza intru totul. Adica wtf? Eu eram aia care zambea MEREU 
Cred ca frustrarile mele tru au aparut de cand m-am indragostit in zadar.
Ce sa scriu acum? Ca simt ca m-am indragostit iar? in vain? La dracu, imi aleg cei mai ciudati oameni. Nu pot si eu sa fac asta cu un om normal, adica normal, vorba vine. Nu futut din punct de vedere mental si sentimental. Contrariile se atrag sau asa tampita sunt si eu?
Ba, si imi e dor de facultate!!! Imi vine sa plang ca o sa plec. Nu am fost cea mai sociabila persoana, cea care citea toate textele si vorbea cu toti. Dar, cacat. E locul care m-a facut sa ma simt acasa. Acasa pentru mine inseamna facultatea de filosofie. Acum o sa se futa totul. Si colegi, si discutii, si profi, si tot, si statul cu orele in fata bibliotecii cu o tigara si o cafea. Totul. La dracu. Daca sunt tampita azi si nefericita, ei bine mare parte e din cauza facultatii si a oamenilor de acolo. Zau ca da Si deja imi e dor de ea.
Poate ar trebui nici sa nu imi mai dau licenta, numai ca sa mai stau pe acolo
Poate ar trebui sa imi public blogu undeva. Ca intr-un mirc. Mircu, perioada vietii mele. Zau ca da. Adica de ce sa imi fie jena de tampita ce sunt? Asta sunt eu? Poate ar trebui sa mai dau un email acum, dupa 1 an si sa zic: te iubeam ba boule. Cred ca lucrurile ar fi fost altfel acum.
Scriu prea luuung. Ma gandesc totusi ca nu citeste nici dreacu, cine ar vrea sa auda d-astea? Hai ca poate mai postez si cu altele.
Constatare
Citind ce scriu. Realizand ce gandesc ma intreb daca nu cumva oi fi o persoana psihopata. O frustrata irecuperabila. Un om atat de diferit incat devine atat de banal. DAR NU. Analizand mai mult toate starile, sentimentele si gandurile mele, inclin sa cred ca nu sunt nicidecum un sociopat sau ceva de genul. SUNT UN OM. Asa esti si tu, cititorule care nu ma citesti. O complexitate de te miri cateodata. Cat de dificil este totul…
LaterEdit: Cat de goale sunt cuvintele. Nu redau nici pe departe tot cacatul sufletesc pe care il traiesc.
despre
Poate zambesc prea mult
Poate nu stiu sa ascult
Dar simt atat de mult…
Ce ciudat. Ce ciudat. Ce ciudat. Scriu ca ultimul tampit. Ca ultimul oligofren. Ca ultimul om ramas in viata. Doar eu am mai ramas. De ce? De ce? De ce?
Scriu minunat cand scriu. Scriu minunat. Piticii. Nu ma intereseaza sa scriu minunat. Nu ma intereseaza. Piticii. Cat de trist e totul.
Nu mai pot. Nu mai pot. Nu mai pot. De ce ai omorat piticii? Unul cate unul. Unul cate unul. Unul cate unul.
De ce scriu tampeniile astea? De ce nu dorm? De ce nu fac ceva? De ce? De ce? De ce?
Ma duc maine ma marmacie si imi cumpar o viata. 3 in 1. Ca sa pot juca apoi Mortal Kombat partea 7. Am 1000 de ganduri. 10001 pac.
Sunt incoerenta. De ce am blog? De ce scriu? De ce ma gandesc la asta? De ce gandesc? De ce traiesc? De ce mai traiesc? De ce? De ce? De ce? De ce nu mai e minunat? De ce? De ce sunt o instabila? De ce imi place? De ce? De ce?
Scriu pentru mine. Pentru ca e minunat. Minunat. Minunat. Totul e minunat. Read the rest of this entry »
existential crisis – greetings from Diana
i don’t know what am i doing. it’s like i don’t know. what to do with my life. i simply can not decide. there are so many alternatives and time just pass by and i am like just looking and doing nothing about it. i just look. i am just like a person from the public in my life. or like a director, but not an actor. i just look and do nothing. and i don’t know what to do. this is a fucked up moment(moment i guess… i know it will pass tomorow and i will forget it and i will live in ignorance again and simply forget my thoughts and just live without doing anything).But it seems like time is just passing by and you do nothing. You are like a simple piece from the system and nothing, nothing. And i am sick of letting time to pass. And i wait. Wait for what? I have to finish my college(s). Sick of going to PR school. I don’t like them. I thought i was integreted there, but i do not belong there. And still… i will recieve a paper and i made a school. wow, i am specialist. and then what? Why do i do that? I want to have time, i want to have more time for everything. I want to take things slower, but i don’t. I just take them all and i can not handle it.
So, what to do doctor? I haven’t said anything. I didn’t tell my parents that i am going to germany, i didn’t find a workshop in berlin to lie them. I don’t want to lie them. But i am so addicted. I am addicted. Addicted in making decisions. So many alternatives. Like is a bad joke, don’t take it so serious.
I laugh all the time, but why? Cause i don’t take things seriously. It’s not good for the health no? But it is not funny. This should be a middle ages crises, but it’s not. So? What to do? What to do?
Forgot to mention, i liked a guy but he turned out to be gay. My fellow students dissapointed me, they sign a stupid petion to take out from the library an old smelly man. They don’t talk, they act… and it’s what? we study philosophy, we say that we are libertarian, but are we? Are we?
So. this is a nonsense email, or a full of sense email. Bad week i supose. Party today, not attending, prefer to watch some shit movie serial and proiect my life there instead of living my own. Going old. Not old like age… old like… whatever.
So. Dissapointed in “love”, “my fellow students”, “my sister”, me. At my university i felt that there is the place i belonged to… and now the people i really liked turned to be not like i imagined. I don;t communicate with my family. Kein good luck(if i can use luck) in love, i think my exboyfriend coursed me to experience on my own the dissapointing world. Maybe i deserved it. But i am sad cause life is not the way i wanted, i imagined it.
So, one more thing i wanted to do but i don;t know. To make a project with the gipsy, like a real project, to raise money, to search their culture, their morality, to make after that campaign learning them that it’s not good to steal, to make a bridge… But I don’t know. Decisions, decisions. No money to travel. Have to tell my parents, have to get money from them after all… what to do? what to do?
No. I didn;t search for couches, i didn;t email ghassan, i do nothing. I think, but i don;t do. To improve my problems, but not going for the solutions, even if i know what should i do.
So, this is me. Greetings from Diana. I won;t read my email again before sending it to you cause i may erase it. So i better press “Send” now to annoy you(or not).
d
despre tristete, dezamagire si alte alea.
E inutil sa suferi atunci cand esti dezamagit.
Dupa ce s-a terminat ceva frumos si stii sigur ca s-a terminat si ca nu o sa mai fie nimic ai de ales intre 2 variante: fie suferi dupa acea amintire, traiesti un timp in ea… fie treci peste cu totul. Dupa ce s-a dus dracului totul, timp inca iti mai ramane in fata. Ai de ales ce sa mai departe… Treci peste sau ramai in trecut? Timpul e acelasi. Trebuie doar sa alegem ce facem noi cu el, cum ni-l petrecem. Nu poti spune ca parca a trecut mai mult timp daca alegi una din variante. Doar ca timpul poate trece mai frumos sau mai tragic pentru tine. Oricum, trecutul nu se intoarce(dar istoria se repeta? )… asa ca, cel mai logic ar fi sa treci peste cat mai rapid. Fara sa te mai gandesti, fara sa suferi, fara sa nimic. Ce rost mai are suferinta? Niciunul. Suferinta e inutila.
Oh da, s-a intors didi rationala… i-a pierit entuziasmul de copil de 15 ani, i-au pierit pendularile de om pus intr-o dilema primara… prostu dreq
Dorian Gray.
despre entuziasm si alte alea
Cum de se diminueaza entuziasmul de la o varsta si incepe plafonarea sau mai bine zis echilibru? Probabil incepi sa treci mai mult prin filtrul gandirii, sa compari situatia din prezent cu experientele anterioare, prevezi consecintele, faci calcule utilitariste. Si iti dai seama ca statistic vorbind, rational vorbind, logic vorbind, e inutil sa te entuziasmezi.
Well… not for me De ce naiba ma entuziasmez ca la 15 ani? Stiu doar ca e degeaba doar, nu? Degeaba pe naiba… de nu ar fi degeaba si entuziasmul ar fi preludiu si nu punctul meu culminant… olelele… dar vine deznodamantul in curand. Anywayz, sunt mult mai rationala si toate cele, deci de ce ma mai entuziasmez?
Olele, am inceput sa scriu pe blog exact gandurile ce imi vin, fara sa mai stau, sa recitesc, sa corectez, sa toate cele. Maine poimaine, parca vad ca pun la status. Pana atunci, pick me
ps: Violeta duce galeata la gunoooooooi raspandind aroma dragosteeeei… nu stiu ce mi-a venit sa scriu asta aici… ce caca maca? Nu am prieteni? Violeto, te pupa didi. Iar ascult redemption song… nu ca ar sti cititorul invizibil ca ascult de 10 zile incontinuu . Gata, ies, ca cine stie ce marturisiri mai fac pe blogul meu superb si sublim de nu-l arat nimanui. Te iubesc bai, Violeto!
Libertatea din aer sau 3 saptamani in Vama Veche
Did u feel that? It was amazing…
Merg de 6 ani in Vama Veche, dar niciodata nu mi-a placut mai mult ca acum. Asta probabil pentru ca am stat mai mult(3 saptamani) si am putut sa cunosc mai bine acest loc. O alta lume, un spatiu diferit, un timp diferit, totul e aproape utopic. Timpul parca se dilata, spatiul se contracta si nici nu realizezi minunea pe care o traiesti decat apoi dupa ce trece. Simti libertatea in aer!
Atatia oameni, atatea culturi de spui ca in scurt timp ai vizitat o lume intreaga, ai trait o adevarata viata acolo. In loc sa vizitezi diverse tari, poti sa mergi in Vama Veche pentru a cunoaste culturi diferite. In 3 saptmani am cunoscut cei mai frumosi oameni din Australia, Marea Britanie, Belgia, Norvegia, Danemarca, USA, Canada, Angola, dar si din Romania Toate diferentele culturale nu mai contau, eram parca toti la fel, cu totii ne bucuram si celebram momentul si locul in care ne aflam. Ce oameni frumosi! Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca pot exista asemenea oameni. Cat de draguti erau cu totii!
Parca nu mai aveai nevoie de nimic cand te puteai bucura de toata libertatea de acolo. Nici nu iti mai era asa de foame sau de sete. Se merita totul. Se merita sa nu cheltui multi bani doar pentru a mai sta, doar pentru a te mai bucura de acel loc, sa experimentezi si alte clipe, sa cunosti si alti oameni. Read the rest of this entry »
Ce motive sunt mai puternice decat iubirea?
Cum e posibil sa renunti la un om pe care il iubesti atat de mult? Ce motive sunt mai puternice decat iubirea?
Monstrul ratiunii a nimicit sentimentala si plapanda inima… Ratiunea a fost mai puternica decat sensibilitatea(iubirea fiind cea mai frumoasa manifestare a lumii sensibile)… Asta ca sa nu spun minunatul orgoliu, eul care se vrea a fi mai mare decat orice altceva si nu accepta pentru nicio clipa greseala.
Ce motive rationale ai avea pentru a renunta la cele mai dragi persoane? Read the rest of this entry »
Limite.
Este ciudata ideea de cuplu. Te limiteaza. E ca si cum inainte de a forma un cuplu, exista 2 pasari care zboara incotro vor ele, pana cand se unesc, si ajung sa fie una singura. Dar, cum mai poti zbura unde vrei cand esti legat practic? Ajungi sa ti se schimbe aripile, astfel incat, nu le mai recunosti.
Oamenii isi pun in comun de obicei libertatile pentru siguranta, pentru autoprotectie. Cel putin, asa spuneau contractualistii. Dar in cazul unei iubiri? De ce e nevoie sa te inchizi intr-o cutiuta cu iubitul/iubita ta?
