An honest man is always a child

Din seria povestiri din cripta urmeaza concertul ab4 de pe 24 iulie din Fabrica. Atentie! Acest post este scris la 1 saptamana dupa eveniment.

oleleleeeeeeeeeeeeeeeeeeee. cat de frumooooos a foooost. tot tot tot. cand i-am vazuuuuut. si cand ne-am pupaaaat de bun gasiiiiit. a fost asa emotionantttt. de cand asteptam asta. si la concert erau atat de muuuuulti oameniiii… nu am mai vazut atata lume la concert decat la IPR&Coma&Altar. iooooi. atatea fete noi si vechi. si ce dor imi era de ei. a venit si chakaaaa. si iooooooi. cand au inceput sa canteeee… eram like OMG OMG OMG. ce frumooooos. si zambeam in continuu si nu puteam sa imi opresc zambetul ala tamp de pe fata. si eram parca: nu imi vine sa creeeed. ce frumooooooooooos. ce dor mi-a fost de voooooooi. si cum dansau si cum se miscau si totul. era like… amazing. nu stiu un cuvant potrivit pentru concert. dar pur si simplu tot concertul nu am putut sa incetez sa zambesc. si radeam in continuu. si doar atat. a, mai si cantam, mai si dansam. si era asa frumooooooooos. nu aveam nevoie de nimic altceva in afara de ab4. dar de nimic altceva. era tot ce vroiam. e tot ce vreau. as putea face asta toata viata. sa merg la concertele lor. nici sete nu imi era. si m-am agitat destul, si nu imi era sete. pur si simplu nu vroiam nimic. i was only enjoying. oleleeee. ce frumos a foooost. si au cantaaaaat muuuuuuuuuuuuuuult. 2 oreeee. vaaaaaaaaaaai, ce frumos a foost.

siii siii siii… cand a zis doru ca imi dedica concertul eraaaaaaaaaaaaaaaam like aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaw. mi-au multumit si au zis: “asa ca didi, poti sa consideri ca in seara asta concertul este pentru tine”. si euuu eram nuuuu nuuuu. de ce sa imi multumiti mie? eu trebuie sa va multumesc voua. pentru muzica pentru tot tot tot. pentru ca pur si simplu mi-ati schimbat viata. da, suna patetic, dar asa e. chiar asa e. adica… am cunoscut atatia oameni tari prin voi… am ascultat atata muzica faina datorita voua… am trait atatea clipe faine… eu trebuie sa va multumesc. eu eu eu. deci, multumesc! si a fost asa frumooooos totul. si na, bineinteles ca am inceput sa plang… da da… nu m-am putut abtine. dar na, e ca un ritual sa plang la fiecare concert. de fericire. deciiii… a fost asa frumoooooooooooooos.

si am albumuuuuuuuuuuuuuuuul. yeeeeeeeeeeeeey. da, am eu. eu eu eu. ce frumooooos. ce frumoooos. dar ce frumoooos. si pana cu southpark. ioooooooi…

si toata tristetea pe care o aveam in mine era dusa, si totul nu mai conta. chiar cele 2 ore au fost mai faine ca orice. mai faine decat orice fel de placeri mintale sau trupesti. chiar a fost like OMMMMG. cel mai frumos lucru ever pentru mine. sa stau si sa ascult. multumesc muuuuult.

cum e in TrainSpotting. Choose a life. Choose a carrier. Choose a family etc etc etc… Instead, I chose not to choose life. I choose something else. And the reasons? They aren’t. Who needs reasons when you got ab4? Deci da. Supeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer.

gata… cuvintele sunt chiar… useless aici. Cum as putea sa exprim mai bine ce simt decat sa ascult muzica lor? So…. ab4

si dupa concert am fost cu enrico, luca, antonio si bivas sa mancam si eram like.. awwww… ce frumos. si italiana masii… cat de nasol e cand nu poti sa te exprimi datorita limbajului. si aveam atatea sa spun si na… futui… dar daca zambeam era tot ce conta. si am vb si cu bogdan mult, mai mult ca in toti anii si wow. na. kip in taci. soooooo.

Merci!