Sagi. Prague. Bayreuth. Losing ourselves while travelling. Absinth. (un)Love. Lost key. Problems. Shower. Sick. 00:00. Different train. New cultures. Smoking on trainstation. Not my sister. Laughing. Lost camera.
“It’s 00:00 – nobody loves me.” So that was my summer. I slept. I woke up. I left…
E inutil sa suferi atunci cand esti dezamagit.
Dupa ce s-a terminat ceva frumos si stii sigur ca s-a terminat si ca nu o sa mai fie nimic ai de ales intre 2 variante: fie suferi dupa acea amintire, traiesti un timp in ea… fie treci peste cu totul. Dupa ce s-a dus dracului totul, timp inca iti mai ramane in fata. Ai de ales ce sa mai departe… Treci peste sau ramai in trecut? Timpul e acelasi. Trebuie doar sa alegem ce facem noi cu el, cum ni-l petrecem. Nu poti spune ca parca a trecut mai mult timp daca alegi una din variante. Doar ca timpul poate trece mai frumos sau mai tragic pentru tine. Oricum, trecutul nu se intoarce(dar istoria se repeta? 
)… asa ca, cel mai logic ar fi sa treci peste cat mai rapid. Fara sa te mai gandesti, fara sa suferi, fara sa nimic. Ce rost mai are suferinta? Niciunul. Suferinta e inutila.
Oh da, s-a intors didi rationala… i-a pierit entuziasmul de copil de 15 ani, i-au pierit pendularile de om pus intr-o dilema primara… prostu dreq 
Dorian Gray.
Did u feel that? It was amazing…
Merg de 6 ani in Vama Veche, dar niciodata nu mi-a placut mai mult ca acum. Asta probabil pentru ca am stat mai mult(3 saptamani) si am putut sa cunosc mai bine acest loc. O alta lume, un spatiu diferit, un timp diferit, totul e aproape utopic. Timpul parca se dilata, spatiul se contracta si nici nu realizezi minunea pe care o traiesti decat apoi dupa ce trece. Simti libertatea in aer!
Atatia oameni, atatea culturi de spui ca in scurt timp ai vizitat o lume intreaga, ai trait o adevarata viata acolo. In loc sa vizitezi diverse tari, poti sa mergi in Vama Veche pentru a cunoaste culturi diferite. In 3 saptmani am cunoscut cei mai frumosi oameni din Australia, Marea Britanie, Belgia, Norvegia, Danemarca, USA, Canada, Angola, dar si din Romania Toate diferentele culturale nu mai contau, eram parca toti la fel, cu totii ne bucuram si celebram momentul si locul in care ne aflam. Ce oameni frumosi! Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca pot exista asemenea oameni. Cat de draguti erau cu totii!
Parca nu mai aveai nevoie de nimic cand te puteai bucura de toata libertatea de acolo. Nici nu iti mai era asa de foame sau de sete. Se merita totul. Se merita sa nu cheltui multi bani doar pentru a mai sta, doar pentru a te mai bucura de acel loc, sa experimentezi si alte clipe, sa cunosti si alti oameni. Read the rest of this entry »
Si? Cum a fost ziua ta, didi?
Inca cred ca e cel mai tare concurs ever ever, chiar daca “coechipierii mei”(ce funny suna ) s-au razgandit brusc… Nea… nu ma consolez cu gandul: concurs de kkt, reguli de kkt… Ca sa ne resemnam mai repede, spuneam ca totul era naspa, nu? NOT! Olimpiadele still rule. Si le asteptasem 1 an cand mi-am promis dupa ce nu m-am calificat ca o sa muncesc mai mult, o sa ma bazez mai mult pe mine, nu o sa las totul pe ultima suta de metri, o sa imi fac echipa din timp… Si totul… in zadar…. Well… e fain sa pierzi NOTDAAAR
Nu mi-am mai scris gandurile demult, desi am simtit uneori nevoia sa imortalizez momente. Acum, e prea tarziu sa mai povestesc ce am facut acum 2 luni. Nu mai am aceeasi senzatie. E mai ok sa scrii fix atunci cand ti se intampla ceva, nu postand la rece cateva zile mai tarziu. De ce? In primul rand pentru ca uiti anumite aspecte, iar apoi pe moment parca iti dicteaza o voce interioara ce sa scrii, ulterior iti ordonezi deja ideile, le treci printr-un fitru. O sa incerc sa povestesc totusi acum cele mai frumoase zile din cele aproape 100 care au trecut
1 octombrie 2006 – 21 iunie 2007. Tragem linie si socotim.
S-a dus si primul meu an de studentie, sau primii ani, pentru ca am fost de 2 ori anul I Am fentat timpul, sau el m-a fentat pe mine, pentru ca nu prea a vrut sa imi arate cum e sa fii liber, fara griji, sa ma pot sta si sa ma uit la timp in voie fara sa fac nimic altceva. Dar poate ca e mai bine asa Acelasi timp trece pe nesimte pe langa noi, si in loc sa il las sa treaca, il surprind in cunostinte si informatii noi. Da, a fost mai bine. Doar acum nu o sa zic ca a fost rau?
Ce am facut in acest an de zile?
Am implinit 20 de aniiiii. De Paste a fost ziua. Asteptam de mica anul 2007, stiam eu din calendar ca va pica Pastele pe 8 aprilie. M-am uitat iar in acelasi calendar si am vazut ca si prin 2025 va pica iar de ziua mea… Iar astept sa se intample, iar o sa regret dupa ca am imbatranit
Am stat departe de familie si de iubit…
Am invatat mai mult ca in toti cei 4 ani de liceu. Chiar mi-a facut placere sa invat. Acum stiu informatii utile, si nu tot felul de bazaconii cu care tot eram pisata pe vremea cand eram minora.
Am invatat sa ma descurc singura, de… fiind singura intr-un mareee oras ce era sa fac. Si chiar a inceput sa imi placa sa fiu pe propriile picioare. Ba chiar, ma simt cam prost cand incearca sa ma ajute ai mei, ca na, acum sunt mare.
Am intalnit 2 colective de oameni, care mai de care mai interesanti. Din pacate, nu am reusit sa ma apropii prea mult de niciuna. Mi-am facut cativa prieteni din fiecare parte, insa nu a fost cum imi povestea matusica, cu grupul, cu care as putea sa plec in fiecare saptamana altundeva… Nu.. Hai sa spun si cateva nume. Hihi. Larisa + Lav + Ralucuta. Si mi-a placut muuult de Maria(dar e secret, nu stie :p)
Am intalnit profesori atat de minuuuuuuuuunati. Mai ales la Filosofie. La Comunicare asa si asa. Dar la Filoosofie… nici nu va imaginati voi cititorilor, care nu i-ati cunoscut ce draguti pot fi. Vorbeau alti prieteni de la alte facultati de profesorii lor, si eu ma miram cum de oamenii aia s-au facut profesori, de sunt asa de rai. Dar na, si acum colegii mei s-au obisnuit cu indiferenta si rautatea lor, si asa vor considera ca fiind normal. Dar euuuu, eu am cei mai buni profesori. Cum imi spunea anul trecut o prietena, Monica, wiperush, atunci cand incerca sa ma convinga sa studiez aici ca odata cu invatarea filosofiei, oamenii devin mai blanzi, si asa sunt si profesorii. Nu pot sa ma abtin, si vreau sa dau cateva nume, pentru ca merita. Domnul Morar, Solcan, Minca, Totu(chiar daca m-a picat ), Stefanov(hihi) si muuuulti muuuulti altii.
Am fost Project Manager la Ad Connection, agentie de publicitate. Nu, nu a fost pe bune. Adica pe bani, ceva virtual, experimental, dar a fost fun.
Intr-un an de zile mi-am schimbat domiciliu de 3 ori Am experimentat tot ce se putea experimenta in materie de “casa” aici. Am stat cu prietenii, la camin, si in final, tot la familie.
Tot anul asta m-am despartit de o prietena tare draga mie din cauza unei neintelegeri, sau mai bine zis a felului in care a ales sa gestioneze o situatie care ma privea direct…
Am invatat per total cum e sa fii mare, sa imi deschid orizonturile, sa vad in perspectiva. Adevarul e ca nu mai dau bani la cersetori, am o placere deosebita cand fac blatul pe ratb, dar imi place sa bag cartela la metrou oamenilor necunoscuti.
A fost un supeeer an! Let’s do it again!
“When I write down my thoughts, they do not escape me. This action makes me remember my strength which I forget at all times. I educate myself proportionately to my captured thought. I aim only to distinguish the contradiction between my mind and nothingness.” Issidore Ducasse (Comte de Lautreamont)
