Am scris ieri despre iubitul meu ideal. Dar nu conteaza! Ce conteaza atatea catalogari si categorisiri cand pur si simplu iti place de cineva? Nu mai conteaza nimic. Nu conteaza ca nu e nici 20% din asa cum mi-as dori eu, rational, sa fie. E asa cum e si nu mai conteaza nimic! When you fall in love, nothing else matters… Cacat. Idiot moment sa ma indragostesc, idiot om, idiot orice. Mai am 12 zile sa imi scriu licenta. Si nu pot sa scriu nimic, nu pot sa ma gandesc la nimic altceva. Nu vreau amor nemuritor, nu vreau liste, vreau pur si simplu 2 minute. Atat.
Anunt castravecioresc :)
Am scris asta acum vreo 7 luni, de amuzament. Probabil aveam vreun examen a doua zi sau un referat de predat. Ca numai atunci ma izbeste inspiratia. Daca tot am scris toate tampeniile aici, ce mai conteaza inca o idiotenie scrisa care o sa ma faca chiar sa nu ma promovez ca si castravete tampit ce sunt.
Urmatorul meu iubit va fi:
- inteligent: sa putem discuta de la libertate la extraterestrii si la cum se creste fasolea
- frumos: poate cu parul mai lung, cu barba putina, look neingrijit asa, tenesi musai, ochii verzi de preferinta, inaalt
- f amuzant: sa faca glume tampite si mereu mereu
- mai in varsta decat mine cu vreo 5 ani
- sa gateasca, sa ii placa ceapa
- sa se imbrace colorat, sau merge si cu plovere in V simple, hai poate si un fular de ala pufos in dungi pe care sa il fac eu cadou. Hai treaca mearga, poate si o geanta de aia, dar nu e de preferat
- sa aiba laptop mic, poate si mare
- sa ii placa shshdshdshs, dar nu prea multe
- sa fi experimentat placerile vietii, dar sa se fi convins ca se poate descurca si fara si e mai placut cand esti constient
- sa ii placa sa calatoreasca, sa fi calatorit, sa imi povesteasca cum e in alte tari straine, cum sunt alte culturi
- facultatea nu conteaza chiar atat de mult, sa fie destept, asta conteaza…
- sa nu aiba idei fixe, sa fie deschis
- sa iubeasca oamenii, sa vorbeasca cu ei, sa incerce sa ii cunoasca. Sa ii placa copiii si batranii.
- sa nu fie rasist, xenofob si alte alea.
- sa nu fie gay!!!
- sa nu aiba prietena/sotie/copii!!!
- sa fie bun! 
- sa stie limbi straine. si sa vorbim in limbi straine. Poate sa fie si rus, nu ma deranjeaza
- sa picteze sau sa sclupteze sau ceva artistic sa faca
- sa scrie frumos si sa citeasca multe carti si sa citim impreuna aceeasi carte si sa vorbim despre ea apoi.
- sa ii placa muzica care imi place mie si sa mergem impreuna la concerte
- sa nu fie prea party hard, dar sa iesim impreuna si sa bem si sa ne distram la colt de strada
- sa ne uitam la filme
- sa nu ii fie jena sa ne tinem de mana si sa ne pupam in cimitir. Sa nu ma prezinte parintilor prea repede
- sa aiba casa lui frumos amenajata
- sa se inteleaga bine cu prietenii mei adevarati si sa ii combinam si pe ei cu ai lui si sa traim fericiti cu totii.
Si mai multe!!
Dar cel mai important:
- Sa fie dragoste la prima vedere. Sa tremur cand ma gandesc ca ne intalnim. Sa imi fac 1000 de scenarii si griji si ganduri…
- Sa ma innebuneasca. Sa fie dragoste, nu obisnuita, nu building something, sa fie… both falling in love and loving.
- Sa am ce invata de la el – sa ma simt fericita, sa fiu recunoascatoare vietii si mie, si lui ca suntem impreuna… Sa simt ca traiesc
pana la urma de ce mai scriu aici?
Am mai patit asta o data. Am inceput sa scriu aici. Pana cand mi-am dat seama ca nu am nimic de spus. Nimic cu sens. Nimic care sa conteze. Ce naiba as mai putea scrie aici? Mi-am scris frustarile si perioada mea de maxima intensitate emotionala, de nesomn, de ratacire, de orice. Eniuei. Acum sunt cam blank. Sa scriu de festival? Asta pot sa scriu si pe blogul festivalului. Sa scriu de scoala? Mai bine imi scriu naibii licenta decat sa scriu aici. Sa scriu despre noi frustrari? De ce as face asta? Ca apoi chiar sa mai arat nimanui ce tampenii am eu in cap si cat de haotica sunt? As putea sa fac asta. Dar pentru ce si cine? Pentru mine? De ce? Ca sa imi pun eu ordine in ganduri? Screw it, stiu doar ca sunt incoerenta si haotica in emotii, oricat de stabila par 
Pentru ceilalti? Nu vreau sa ii las pe oameni sa ma cunoasca.
Incepusem sa imi fac blog acum 2 ani caci vroiam sa tin legatura cu cineva, cineva care mi se parea minunat. Dar sunt prea emo sa fac asta. Da, e foarte probabil ca eu sa fiu emo, ca am o gramada de emotii. Acum nu mai pot sa fac asta. Ar trebui sa imi fac un alt blog, sa sterg parti din mine, sa ma prezint super, nu asa tampita cum sunt. Am scris atatea tampenii aici(desi putine), atatea frustrari, incat simt ca nu ma caracterizeaza intru totul. Adica wtf? Eu eram aia care zambea MEREU Cred ca frustrarile mele tru au aparut de cand m-am indragostit in zadar.
Ce sa scriu acum? Ca simt ca m-am indragostit iar? in vain? La dracu, imi aleg cei mai ciudati oameni. Nu pot si eu sa fac asta cu un om normal, adica normal, vorba vine. Nu futut din punct de vedere mental si sentimental. Contrariile se atrag sau asa tampita sunt si eu?
Ba, si imi e dor de facultate!!! Imi vine sa plang ca o sa plec. Nu am fost cea mai sociabila persoana, cea care citea toate textele si vorbea cu toti. Dar, cacat. E locul care m-a facut sa ma simt acasa. Acasa pentru mine inseamna facultatea de filosofie. Acum o sa se futa totul. Si colegi, si discutii, si profi, si tot, si statul cu orele in fata bibliotecii cu o tigara si o cafea. Totul. La dracu. Daca sunt tampita azi si nefericita, ei bine mare parte e din cauza facultatii si a oamenilor de acolo. Zau ca da Si deja imi e dor de ea.
Poate ar trebui nici sa nu imi mai dau licenta, numai ca sa mai stau pe acolo
Poate ar trebui sa imi public blogu undeva. Ca intr-un mirc. Mircu, perioada vietii mele. Zau ca da. Adica de ce sa imi fie jena de tampita ce sunt? Asta sunt eu? Poate ar trebui sa mai dau un email acum, dupa 1 an si sa zic: te iubeam ba boule. Cred ca lucrurile ar fi fost altfel acum.
Scriu prea luuung. Ma gandesc totusi ca nu citeste nici dreacu, cine ar vrea sa auda d-astea? Hai ca poate mai postez si cu altele.
Burma VJ
Ieri a fost deschiderea cu cantec a festivalului. Dar de astazi incep proiectiile filmelor, caci ce ar fi un festival de film fara filme, nu? 
Dar cum arata un film ce promoveaza Drepturile Omului?
Diseara de la 18, la Centrul Ceh va fi proiectat Burma VJ. Filmat cu camera ascunsa de catre producatorii sai, documentarul vorbeste despre dictatura militara din Birmania.
“Please use your freedom to promote ours” sunt cuvintele folosite de Aung San Suu Kyi, laureata a Premiului Nobel pentru Pace, inchisa de peste 12 ani.
Peste mari si tari de Romania exista o tara. Birmania pe numele ei. O tara ce traieste in teroare militara. O tara care, desi nu are dusmani externi, isi cheltuie jumatate din bugetul de stat pentru armata… O tara in care doar daca ai indrazni sa citesti acest text, ai fi arestat imediat! O tara ce seamana intr-o privinta cu tara noastra. Si ei, ca si noi, au avut o revolutie – ‘88 si ‘89. Doar ca noi am fost norocosi. La ei nu s-a schimbat mare lucru. Ba, mai grav, situatia s-a inrautatit.
Cum a spus aseara, Ashin Sopaka, dizidentul birmanez, cine ar mai iesi acum in strada stiind ca va fi impuscat? Stiind ca intr-o singura zi se pot omori, fara remuscari, 3000 de oameni? Cine ar mai putea incerca sa schimbe ceva acum? Cum poti sa iesi din cutiuta in care esti inchis, fara sa te ajute cineva din exterior?
Acesta e doar unul dintre cele 35 de filme, 35 de portite catre lumea exterioara. Pe celelale 34 le gasiti aici.
One World Romania
One World Romania. Singurul festival de film documentar din Romania dedicat promovarii DREPTURILOR OMULUI. 18 – 23 martie.5 zile. 35 de filme. 20 de tari. 20 de invitati – regizori, protagonisti, politologi, calugari budisti, dizidenti din Birmania, traineri de film, oameni speciali – de la care avem ce invata… oameni pe care poate nu ai mereu ocazia sa ii vezi in fiecare zi. Oameni!!
Filme. 35 de filme. Fiecare in felul lui. Atat de diferite si totusi atat de asemanatoare. Drepturile Omului. Nu e un concept gol. Nu e o idee. Sau nu ar trebui sa fie… O realitate. Pentru noi … romanasii… Poate nu e atat de grav faptul ca Ionel pute in tramvai.. poate nu e cel mai rau lucru ca metroul nu mai vine… In alte tari e mult mai rau. E altfel. Tii minte perioada comunista din Romania? Multiplica cu 100 si tot nu esti aproape!
Birmania! Iti spune ceva tara asta? 50 de milioane de oameni guvernati de teroare… Dictatura militara. Nu are dusmani externi, dar jumatate din bugetul de stat e folosit pentru armata. 1 copil din 5 moare inainte de a implini 5 ani. Saptamana viitoare vine un calugar budist in Romania. Dizident din Birmania. Un copil ce traieste si lupta pentru pace. 19 martie – este ziua dedicata lui. Expozitie foto cu cei din tara sa natala. Documentar filmat cu o camera ascunsa(caci altfel ar fi fost ucisi “artistii”) in Birmania… Indraznesti sa privesti? Am mentionat de cele 2 proiectii la penitenciare? Rahova si Jilava. Joi si Luni. Pentru cei inchisi… Dar si pentru mine, pentru tine, pentru “cei de afara”… Ai fost vreodata la inchisoare? Crezi ca e ca in Prison Break? Daca esti putin curios, scrie-ne si hai cu noi!
2 expozitii foto. Birmania din nou. Birmania din nou. 20 de fotografii. Despre teroare, despre speranta, despre viata… Apoi una despre femeile ce au suferit atat datorita violentei domestice din Romania. Fotografii facute chiar intr-un centru in care ele mai indraznesc sa priveasca spre viitor…
Daca ti-am starnit putin interesul, intra pe site-ul nostru sa afli mai multe. Sau hai pe myspace . Daca ti-am starnit mai mult interesul, hai miercuri, 18 martie, ora 19:30 la ArCub la evenimentul de deschidere a festivalului. Trailerele filmelor. Concert live. Luna Amara. Jazz cu Vlaicu Golcea si Marta Hristea. Intrarea e libera… Miercuri poti primi mai multe informatii de la domni si doamne mult mai dragute decat mine. Mult mai implicate. Mult mai…
Iti multumsc. Iti multumesc, tie! Tie, cel care ai citit mesajul meu. Tie, cel care mi-ai oferit 2 minutele. Iti multumesc!
Tu crezi in ceva, Gicule?
Scopul in viata… Exista un scop ultim in viata? Un scop general? Universal? Aplicabil tuturor oamenilor? Exista Scopul? Exista probabil ceva in care sa crezi Tu ca e scopul tau in viata… Trebuie sa crezi, trebuie sa crezi ca asta e al tau, ca asta trebuie sa faci tu…
DAR asta e problabil problema multora… nu cred in nimic… Sunt doar rationali… si incearca sa elimine ceea ce nu e rational din viata lor… si daca nu stiu cu certitudine ceva, il elimina din gandirea lor… din cutiuta proprie… Ca dumnezeu… nu ai argumente/ dovezi clare… nu crezi… Asa e si cu scopul lor… ratiunea de a fi… care de fapt nu e ratiune… Iluzia…
Nu am iluzii. Nu am credinta. Nu am scop. Nu am nimic. Am doar unele clipe. Atat. Nimic continuu… Nimic permanent, nicio linie, nicio structura, niciun pattern. nimic. nimic. nimic. …
Suntem fericiti doar in momente, in clipe, in secvente… 0,000001% din viata… Restul? Ignoranta. Indiferenta. Suparare. Tristete. Angoasa. Nimic bine delimitat… Nu fericire… Nu…
Constatare
Citind ce scriu. Realizand ce gandesc ma intreb daca nu cumva oi fi o persoana psihopata. O frustrata irecuperabila. Un om atat de diferit incat devine atat de banal. DAR NU. Analizand mai mult toate starile, sentimentele si gandurile mele, inclin sa cred ca nu sunt nicidecum un sociopat sau ceva de genul. SUNT UN OM. Asa esti si tu, cititorule care nu ma citesti. O complexitate de te miri cateodata. Cat de dificil este totul…
LaterEdit: Cat de goale sunt cuvintele. Nu redau nici pe departe tot cacatul sufletesc pe care il traiesc.
despre
Poate zambesc prea mult
Poate nu stiu sa ascult
Dar simt atat de mult…
Ce ciudat. Ce ciudat. Ce ciudat. Scriu ca ultimul tampit. Ca ultimul oligofren. Ca ultimul om ramas in viata. Doar eu am mai ramas. De ce? De ce? De ce?
Scriu minunat cand scriu. Scriu minunat. Piticii. Nu ma intereseaza sa scriu minunat. Nu ma intereseaza. Piticii. Cat de trist e totul.
Nu mai pot. Nu mai pot. Nu mai pot. De ce ai omorat piticii? Unul cate unul. Unul cate unul. Unul cate unul.
De ce scriu tampeniile astea? De ce nu dorm? De ce nu fac ceva? De ce? De ce? De ce?
Ma duc maine ma marmacie si imi cumpar o viata. 3 in 1. Ca sa pot juca apoi Mortal Kombat partea 7. Am 1000 de ganduri. 10001 pac.
Sunt incoerenta. De ce am blog? De ce scriu? De ce ma gandesc la asta? De ce gandesc? De ce traiesc? De ce mai traiesc? De ce? De ce? De ce? De ce nu mai e minunat? De ce? De ce sunt o instabila? De ce imi place? De ce? De ce?
Scriu pentru mine. Pentru ca e minunat. Minunat. Minunat. Totul e minunat. Read the rest of this entry »
minunat
Pentru ca azi e minunat.
Pentru ca viata e minunata.
Pentru ca Nicoletele mele sunt minunate.
Pentru ca adi e minunat.
Pentru ca parintii mei sunt atat de minunati, incat minunat nu mai e minunat.
Pentru ca e pur si simplu minunat.
Pentru ca mi se pare minunat de imposibil sa ma simt atat de libera incat sa scriu toate persoanele pe care le iubesc.
Pentru ca a trai e minunat.
Pentru ca iubi e minunat.
Pentru ca ruxi a adus minunatul in viata mea, a alexandrei si a lui adi.
Ruxi e minunata.
Alexei e minunata.
Adi e minunat.
Facultatea de filosofie e cel mai minunat loc. Read the rest of this entry »
